Alexandru, file de poveste încheiată în lacrimi

• 

Alexandru avea 20 de ani și îmbrățișa viața cu toată forța tinereții sale și dincolo de ea. Înarmat cu o minte ageră, și puternic, și fragil, Alexandru a cucerit viața cu asalt.

Pentru Alexandru nu exista imposibil! Și toate datele arătau că așa trebuie să fie. Cum altfel, la 20 de ani?!

Alexandru a obținut prin forțe proprii tot ce și-a propus. Ce sărbătoare când a promovat examenul de Bacalaureat! A devenit apoi student la stat, încheiind primul an universitar cu succes pe linie. Și, la fel de important pentru el, și-a luat permis de conducere cu brio după ce abia împlinise 18 ani.

În cei doi ani de șofat a parcurs mii de kilometri fără sancțiuni, dar a pierit fulgerător la finalul unei nopți euforice din „vacanța de coronavirus”, care i-a bulversat deopotrivă și pe părinți, și pe copii.

Când i s-au frânt aripile în fatidica zi de 6 iulie 2020, zgomotul prăbușirii a devenit mult prea asurzitor pentru toți.

Priviți-i o clipă chipul în fotografii: diamant șlefuit, învăluit în petale de trandafiri, topit în cenușă.

Alexandru a cuprins pământul cu atitudinea și frumusețea lui de copil.

• 

Zâmbet încântător, împrăștiat cu generozitate oricui îi ieșea în cale, în lumea lui Alexandru nu existau decât frați, dar și o pasiune fără margini: mașina. Cine îi era mai prieten?! O poveste captivantă, cu multe pagini de viață în culori abia începea.

În urma lui, potop de întrebări apăsătoare: Unde-a fost Dumnezeu?! Unde este el? Cum de a fost posibil?? Toate cuvintele din lume nu pot descrie drama, iar numeroasele familii din România care au cunoscut-o știu despre ce vorbesc.

Câteva întrebări raționale ar mai fi totuși: Câți tineri ar trebui să mai moară ca autoritățile să se gândească să ia măsuri? Câți tineri să mai piară pentru ca autoritățile și părinții, deopotrivă, să înțeleagă că nu-i poți încredința lesne unui copil de 18 ani un permis de conducere și o mașină în jungla rutieră de la noi? Și nici chiar la 20!

Mulți vor replica, pe bună dreptate, că protagoniștii unor astfel de tragedii au fost și șoferi de 30, 40, 50 de ani etc. Nimic mai adevărat.

Dar dați-le tinerilor de 18 – 24 de ani șansa să-și trăiască cei mai frumoși ani: ei, singuri, nu au maturitatea necesară să înțeleagă toate riscurile șofatului în România. Nu, nu educația le lipsește multora dintre acești tineri, ci maturitatea, dublată de o doză de teribilism specific vârstei și societății de azi. Statistica Poliției pe 2019 relevă o suprareprezentare a ponderii tinerilor vinovați de producerea accidentelor rutiere. Vinovați sau nu, doar în 2019 peste 500 de tineri între 18 și 24 de ani au fost grav răniți sau au decedat în accidente.

Site-ul opritidramele.com își propune să militeze pentru schimbarea legislației astfel încât copiii să nu mai poată obține carnet de la 18 ani.

O soluție radicală, dar ce-i mai crud decât să mori la 20 de ani?

Șocat de un accident în care au murit patru tineri, un activist civic avansa în iulie 2019 alte răspunsuri de bun-simț: „Poate introducerea unei prevederi de mers supravegheat în primele 6-12 luni, cum e în atâtea țări. Poate carnet de șofer în trepte. Poate campanii de educație. Marcaje mai bune. Separarea fluxurilor de TIR-uri pe anumite porțiuni de drumuri cu periculozitate mare”. „Măcar niște discuții, măcar niște date la liber, măcar conștientizarea problemei, susținerea jurnaliștilor pe astfel de teme, vizite în școli, public announcements la tv. Nu putem invoca lipsa șoselelor bune și apoi să stăm să așteptăm”, concluziona exasperat de nepăsare.

Marian Godină, un polițist cu experiență, susține, după valul de accidente din 2021, înăsprirea drastică a legislației, arătând către radare: „Uitați de radare la vedere și prevenție, morții de care auzim zilnic sunt dovada că așa nu funcționează. (…) Dacă ar fi după mine, aș iniția un proiect de lege astfel încât atunci când ieși pe drum cu mașina și ai chef de făcut talente, să nici nu știi de unde apare amenda, radarul, filmarea, camera. In ghiveci, in tomberon, în boscheți, oriunde să se ascundă”.

Soluții pe alese, dar cine să le implementeze?

Un argument pentru decidenți, pe înțelesul lor. E pe modelul sloganului electoral „Fiecare vot contează”: Fiecare destin contează.

Site-ul opritidramele.com va prezenta accidentele în care sunt implicați acești copii – victime ale lipsei lor de maturitate, dar și ale indiferenței autorităților și inconștienței părinților. Vom aduce de asemenea în atenție și alte tragedii rutiere provocate de drumurile proaste ori chiar de incompetența unor șoferi.

În final, vă supun atentiei două mesaje emoționante ale unor copii la Plecarea lui Alexandru:

„Stroeșteanu Florentina

7 iulie ·

Se spune că anii de liceu sunt speciali, mai ales pentru prietenii pe care îi descoperim acolo. Noi am avut norocul de a te fi întâlnit pe tine! Ne-ai fost coleg, prieten, om bun! La finalul liceului ne-am promis că vom păstra legătura: că nu vom lăsa viața să ne despartă! Noi ne-am ținut promisiunea, dar viața ne-a contrazis, astfel că noi azi ne tot întrebăm de ce mor oameni tineri și frumoși ca tine, iar tu..ai umplut cerul cu frumusețea, cu bunătatea și tinerețea ta! Privim fotografii în care ne zâmbești, în care suntem toți și parcă sfidăm viața cu speranțele cu care ne-am părăsit băncile din liceu. Ne făceai pauzele mai frumoase, ne animai petrecerile, dar și zilele de la școală. Erai Viși al nostru din ultima bancă, colegul discret, cu părul mereu aranjat, colegul și prietenul nostru. Ne uităm acum la filmulețe care te conțin și plângem, chiar dacă acolo râdeam în hohote! Totul pare schimbat. Acum suntem încă șocați, dar ce vom face când vom simți nevoia să te sunăm? Ce vom face când vom face reîntâlniri cu toți colegii iar tu nu vei fi? Ciudat, tu nu chiuleai de la liceu, exista mereu o motivație atunci când o făceai. Ce motivație să oferim părinților tăi, prietenilor, oamenilor dragi pentru golul care rămâne în urma ta? Niciuna. Oamenii mor atunci când sunt uitați, iar tu nu vei fi uitat pentru că vei face parte din discuțiile noastre, din gândurile și din sufletul nostru. Ești îngerul nostru protector spre care vom ridica privirile de fiecare dată când ne va fi dor.. Drum lin, Viși al nostru! Drum lin, colegul nostru drag! Drum lin, prietenul nostru scump! Drum lin, SUFLET nobil! 12 D te iubește, te-a iubit și te va iubi mereu. Pentru tot ce am legat noi nu există limite, nici măcar atunci când unul dintre noi locuiește cerul cu bunătatea lui”.

„Alexandra Maria Stoica

8 iulie

Când pleacă un om din lumea asta .. lasă in urmă durere, familie, prieteni sfâșiați de durere Dar când pleacă unul “ de al tău”…😭 “de al tău “ pentru că erați de aceeași vârstă, sau foarte apropiată , “ de al tău” pentru că nu exista zi să nu l vezi măcar in trecere , pentru că te aveai mai mult sau mai puțin bine cu el… “ de al tău” pentru că pentru unii era un frate , pentru alții prieten, pentru alții amic sau cunoștință, pentru unii coleg și fost coleg … dar pentru toți era un băiat bun…și încă ești un băiat extraordinar , Viși Așa te știm toți și așa vei rămâne pentru noi… Ești unul “de al nostru” , un băiat îndrăgostit de viața , de frumos , un băiat pe care de prea puține ori îl vedeai trist …Doar ca uneori viața asta e ceva de neînțeles , e mult prea nedreaptă și chiar nenorocită ,chiar dacă unii te condamna pe tine, nu..nu ești tu de condamnat ..viața este… face alegeri atât de urâte,câteodată …. alegeri care provoacă atâta durere, încât nimeni nu mai știe cum sa o descrie …de data astea te a ales pe tine, Viși.. te a ales Dumnezeu să urci la El..vreau să cred ca avea nevoie de îngeri și nu a găsit altul mai potrivit , e explicația pe care încerc sa mi o țin bine strânsă in cap ca sa pot sa accept tot ceea ce ne sfâșie pe toți de când am aflat … E greu, e mult prea greu sa vezi părinți căzuți de atâta durere.. sa vezi sute de prieteni cum vin să te vadă pentru ultima data .. sa vezi atâția și atâția oameni cum vin și striga “Hai,Vișane,afară“ … Știm ca ești sus, ca ne vezi, ca ne simți durerea .. și ne pare rău ca trebuie sa vezi atâtea lacrimi, dar altfel nu putem sa acceptam că nu o sa mai fi printre noi… toate lacrimile noastre au curs azi din cer când ai ajuns acasă…a plâns cerul pentru tine,Viși… Drum liniștit spre îngeri ! O să fii mereu “ de al nostru “, fiu.. frate …prieten..amic…cunoștință…coleg…băiatul ăla mereu zâmbitor , mereu plin de viață Mai dă- ne câte un semn, sa simțim ceea ce gândim , ca ești și vei fi mereu cu noi”.

Marieta Vișan

(marieta.visan@cotidianul.ro)

•