Seria neagră a accidentelor în care sunt implicați tineri continuă, iar cei mai mulți dintre noi suntem tentați să spunem imediat: teribilism! Cauzele acestui fenomen scăpat de sub control sunt însă mai complexe. Psihologul Daniel Moiș a oferit un răspuns, cu rol de învățăminte, pe care vă invit să-l citiți în continuare. Daniel Moiş este psiholog, trainer la VIDEO Coaching, consilier, autor de cărți (http://www.psihologdanielmois.ro).
– Reporter: Domnule Daniel Moiș, care sunt, în opinia dumneavoastră, cauzele numeroaselor accidente rutiere în care sunt implicați tineri? S-a schimbat ceva în atitudinea șoferului tânăr de azi în comparație cu cel de ieri? Sunt tinerii de azi mai teribiliști?
Psihologul Daniel Moiș: Ambele răspunsuri sunt cuprinse într-unul singur.
Tinerii sunt, pe de o parte, lipsiți de experiență la volan. Adesea, abia și-au luat carnetul de conducere și așteaptă cu nerăbdare să testeze caii putere. Pe de altă parte, nerăbdarea lor, specifică vârstei, îi împinge să-și satisfacă o curiozitate naturală: Până unde își pot forța ei LIMITELE. Adesea tânărul intră în COMPETIȚIE CU EL ÎNSUȘI. Și vrea să atingă MAXIMUL pe care îl poate da. Și face asta în relații, la locul de muncă, sau la volan.
Însă tehnologia modernă echipează automobilul cu putere mult mai mare decât este necesar. Tendința tinerilor de a arde etape, de a scurtcircuita progresul, de a vedea culmile, îi transformă ușor în victime ale vitezei. Care pe fondul lipsei de experiență le poate fi fatală.
Aș mai adăuga și cazurile în care tânărul are o stimă de sine redusă, o timiditate specifică adolescenței, și caută, obsesiv, să COMPENSEZE. Adică să-și învingă temerile, timiditatea, și să iasă cumva în evidență. Uneori prin excese, teribilism adolescentin.
Iar motorul mecanismului de compensare este adesea și aprecierea ANTURAJULUI. Dorința de a epata, de a uimi, de a demonstra celor din jur SUPERIORITATEA sa, este omniprezentă la tineri. Culmea e că la baza NEVOII DE SUPERIORITATE se află complexul de… INFERIORITATE! Pare un paradox, nu-i așa?
Ei, tocmai sentimentele de inferioritate, de inadecvare, de fobie socială determină tânărul să încerce în permanență să IASĂ din stare, să exceleze, să demonstreze altora că e bun, că e valoros, că merită apreciat!
Și atunci face EFORTURI de a DEMONSTRA cu orice preț chiar dacă își riscă viața, că POATE MAI MULT, că merită mai mult. Este modul de exprimare al adolescentului, dispus să iasă în evidență, să epateze.
Reporter: Dar autoritățile și părinții ce rol au în ecuația asta?
Daniel Moiș: Autoritățile sunt neputincioase. Singura autoritate care ar putea face ceva e PSIHOLOGUL CLINICIAN, care poate identifica tendințele spre narcisism, grandomanie, nevoia de compensare. Însă acestea nu sunt motive de respingere a candidaturii la carnetul de conducere, ci sunt tulburări de comportament acceptabile social. Chiar dacă sunt nedorite.
Iar rolul părinților în formarea personalității viitorului șofer poate fi determinant. Adesea, comportamentul abuziv al părinților pot determina, pot genera complexe de vinovăție, de inferioritate, de anxietate socială la tânărul adolescent. Întărind puternic NEVOIA acestuia de a demonstra contrariul. Cu cât tânărul se simte mai neglijat, mai ignorat, mai abuzat sau mai respins, cu atât nevoia lui de a compensa, de a găsi un SUROGAT pentru a depăși momentul va fi mai mare. Deci și modul în care mediul familial oferă tânărului un climat de SIGURANȚĂ, de încredere, îl educă pe acesta să fie ponderat, echilibrat, să aibă răbdare și să fie prudent.
Reporter: În pofida numeroaselor tragedii rutiere petrecute deja, tendința este de a scădea și mai mult vârsta de la care se poate obține carnetul de conducere pentru anumite categorii. Nu cunosc autoritățile profilul psihologic al adolescentului sau e vorba de indiferență?
Daniel Moiș: Nu toti asolescentii au acest profil. Vârsta e irelevantă. Adesea, contează tiparul de personalitate și tulburările aferente acestuia. De exemplu, în cazul unei despărțiri, un adolescent poate reacționa disproporționt, poate fi afectat mai puternic, și atunci tiparele de comportament autosabotant, autodistructiv se pot activa mai rapid și mai ușor. Iar dacă la un examen psihologic se identifică unele TENDINȚE spre nervozitate, nerăbdare, imaturitate emoțională, acestea nu constituie un criteriu de a exclude o persoană de la posesia carnetului de conducere. Și o persoană agresivă, nevrotică sau impulsivă are dreptul să conducă un automobil. Iar dezechilibrele TEMPORARE pot apărea la oricine! În conjuncturi nefavorabile, desigur.
Marieta Vișan
Opriti dramele 